Umbra Morții (Legături De Sânge Volumul 8)

Capitolul 3

Chad încă îl trata pe Trevor cu răceală când intrară în parcarea de la Moon Dance. Singura care reușise să scoată un cuvânt de la el era Evey, iar Trevor începuse să se simtă puțin lăsat pe dinafară. Nu era vorba că nu-și dorea ca Chad să-l lase în pace. La naiba, până și el înțelesese sensul intimității.

Ceea ce-l speria cel mai tare era gândul că Chad se va întoarce la acel apartament, astfel încât ceea ce-l omorâse să se poate ivi din nou, pentru o „crimă partea a doua”. Ultima dată, acolo nu fusese nimeni decât când era prea târziu… și chiar nu-și dorea să retrăiască scena morții lui Chad. O dată era mai mult decât suficient.

Trevor suspină când Chad coborî din mașină fără să scoată o vorbă și se îndreptă cu pași mari către intrarea în club.

- Hei, stai puțin, strigă Trevor, trântindu-i ușa lui Evey puțin cam tare. Superb, acum se simțea vinovat în fața ambilor prieteni.

- Ce? mârâi Chad, fără să se deranjeze să se-ntoarcă.

- Haide, omule, spuse Trevor, prinzându-l pe Chad din urmă și punându-i o mână pe umăr, nu ne-am aliat cu toții împotriva ta. Nu vrem decât să ne asigurăm că, indiferent cine te-a omorât, nu mai primește o a doua șansă.

- Și faceți asta privându-mă de libertate? întrebă Chad cu o privire dură.

Trevor dădu energic din cap.

- Tu nu te-ai văzut stând întins fără viață, într-o baltă de sânge… asta este ceva ce nu vreau să mai văd vreodată. Știu că acum mergi și vorbești, dar asta nu șterge faptul că ai murit din cauză că un nenorocit ți-a înfipt cuțitul în inimă și a făcut-o să se oprească.

- Și ție ce-ți pasă? întrebă Chad curios.

- Știi, zilele trecute m-ai întrebat cum reușesc să-mi țin emoțiile în frâu văzând cum polițiștii buni mor pe stradă. Îți amintești răspunsul meu? Trevor își trecu degetele prin păr, simțind remușcări pentru ceea ce spusese atunci.

Chad se încruntă.

- Da, ai spus că, după o perioadă, ai devenit imun la asta, sau ceva de genul ăsta.

Trevor îl privi direct în ochi.

- Am mințit.

- Ce-ai făcut? întrebă Chad, amintindu-și că îi trăsese un pumn lui Trevor pentru acea afirmație. Brusc, simți nevoia s-o facă din nou, dar acum se gândi de două ori. Clipi năucit de mărturisirea prietenului său și rămase acolo câteva secunde, după ce Trevor îl ocolise pentru a intra.

- Vii sau ai de gând să stai acolo toată ziua? întrebă Trevor peste umăr, simțindu-se mult mai bine acum, că scăpase de o parte din povara care-l apăsa.

- Da, vin, murmură Chad, simțindu-se ca un prost pentru că se purtase ca un puști răzgâiat toată ziua.

Trevor îl opri înainte să intre, dorind să mai însenineze atmosfera.

- Am o reputație de păstrat, deci… dacă nu te superi.

Chad dădu din mână.

- Da, da, știu… n-o să te fac să arăți ca o fetiță, chiar dacă este extrem de tentant.

Trevor ridică pumnul și mârâi, făcându-l pe Chad să izbucnească în râs și îl ocoli rapid, repezindu-se înăuntru. Îi plăcea să vadă că Chad măcar încerca să zâmbească din nou. Bărbatul ura să fie în centrul atenției, dar asta primești când ești ucis și îi sperii pe toți de moarte.

Când Trevor o auzi pe Envy zbierând și pe Chad gemând tare, deschise curios ușa și intră în clădire. Pe față îi apăru un zâmbet afectat, văzându-l pe Chad tolănit pe bar și pe Envy extaziată, agățându-se de el ca un cearșaf.

- Ce mult mă bucur să te văd, țipă Envy.

Ochii lui Chad se făcură mari, simțind forța enormă cu care-l îmbrățișa.

- Envy, scânci el jucăuș, nu pot… să respir.

Existară câteva pufnituri și chicoteli la manifestarea lui Envy față de fratele ei reînviat de curând, dar nu o condamnau.

- Scuze, spuse Envy chicotind, dându-i drumul lui Chad pentru a-i zâmbi lui Trevor. Acesta își întoarse rapid privirea, iar ea își dădu seama de ce în momentul în care simți cum Devon își strecoară brațul în jurul ei.

Trevor privi în jur, la toate pregătirile pentru Halloween. Clubul împărțise deja fluturași prin care anunța marea redeschidere și totul trebuia să fie gata. Se răzgândiseră și, în locul unei petreceri private de Halloween, aleseseră să își relanseze clubul mai mare și mai bun.

- Deci, care-i treaba? întrebă Envy.

- Chad nu vrea să stea la castel și refuză să locuiască la Night Light, răspunse Trevor, atrăgându-și o privire aspră din partea lui Chad.

Envy se încruntă, arătându-și îngrijorarea.

- De ce nu? Nu mai poți să stai singur.

Expresia lui Chad deveni gânditoare, întorcându-se spre sora lui.

- Sunt bărbat adult, Envy, dar încă nu sunt pregătit pentru un azil. N-ar trebui să conteze dacă locuiesc singur sau nu. Dacă acea chestie care m-a atacat vrea să mă găsească, nimic nu îl sau o va opri.

- Dacă are sex, Devon interveni în conversație, întinzând mâna, bun venit în lumea celor vii.

Chad îi scutură mâna.

- Da, nu vreau decât să-mi trăiesc viața cu un sentiment de libertate. Oftă observând că Trevor și Devon se tratează reciproc cu răceală.

Envy se încruntă.

- Dar de ce nu poți să stai la Night Light? Este locul perfect. Nimeni nu intră pe ușile alea fără să se trezească atacat de câteva duzini de lupi.

- Nu m-aș simți confortabil acolo, răspunse Chad cu sinceritate. Dacă sunt nevoit, îmi voi găsi un loc de dormit în una dintre celulele de închisoare mai private din gară.

- Vrei să spui din Gaură, accentuă Trevor, strâmbându-se.

Chad ridică din umeri.

- Măcar voi fi în siguranță și sub supraveghere continuă… se pare că asta vă doriți cu toții.

- Nu este vorba despre asta, Chad, rosti Envy cu tristețe. Suntem familia ta… prietenii tăi. Nu vrem decât să ne asigurăm că nu mai vine nimeni după tine.

Trevor își trecu mâna prin părul blond, tristețea lui Envy lovindu-l ca un trăsnet:

- Bine, gata cu rahatul ăsta. Chad, poți să te muți la mine… am spațiu mai mult decât suficient și nu prea stau pe-acasă. În principiu, vei fi singur, cu excepția momentelor rare în care te vei trezi cu mine. Sistemul de alarmă este printre cele mai bune disponibile și locul arată mult mai bine decât Gaura.

Chad îl privi cu o încruntătură spasmodică. Nici măcar nu se gândise la asta, iar faptul că Trevor se oferise nu era puțin lucru, doar toată lumea știa cât de mult îi plăcea lui Trevor intimitatea.

- Bine, spuse Chad domol, chiar plăcându-i ideea. Mergem să-mi iau lucrurile și mă mut cu tine astăzi. Dar, continuă el, îmi păstrez apartamentul. În felul ăsta, când voi vrea puțin timp cu mine însumi, să am unde să mă duc.

- Prea târziu, spuse Envy nevinovată. Am anulat ieri contractul pentru apartament și toate lucrurile tale sunt acum în depozit. Ridică din umeri văzând privirea lui Chad și își înclină sfidător bărbia. Ce? În contractul de închiriere era și numele meu.

- Nu contează, renunță Chad, hotărât fiind să schimbe subiectul.

Trevor dădu afirmativ din cap și îl bătu pe Chad pe umăr.

- Păi, gândește-te așa… mai bine decât să-ți dea foc la casă și tu să fii nevoit să chemi poliția ca s-o aresteze. Dacă aș fi în locul tău, m-aș mulțumi cu ce mi se oferă. O privi pe Envy chiar la timp pentru a surprinde lumina de ușurare din ochii ei, știind că o făcuse foarte fericită.

- Hai, spuse Envy plină de încântare, trebuie să vezi ce-am făcut în club până acum. Este mult mai mare decât era înainte.

Chad îi aruncă lui Envy un zâmbet răbdător și o lăsă să-l târască dintr-un colț în altul al clubului. Trevor îi urmă îndeaproape, privind fiecare decorațiune în parte și zâmbind mânzește la numeroasele felinare incandescente scobite în dovleci, care erau montate pe podea, sprijinite de pereți.

Warren era pe schelă, atârnând cu capul în jos lângă globul cu oglinzi, punând ceva pe suprafețele fațetate ale acestuia.

- Dă-i drumul, strigă Warren după ce se întoarse pe verticală.

Luminile se stinseră, iar globul disco prinse viață. Trevor ridică din sprânceană când globul reflectă lumina din podea și din pereți. Sute de vrăjitoare, schelete și pisici negre, cu spatele mult arcuit, dădeau impresia trecerii de la o umbră la alta.

- Arată tare, frate, exclamă Devon.

- Ți-ai adus aminte să comanzi ceață lichidă de la The Witch’s Brew? îl întrebă Warren.

Devon ridică degetul mare în sus.

- Vine mâine dimineață. Nick s-a oferit să ne-o aducă.

- Trăiește!

Chad scânci, fiind înșfăcat brusc din spate și răsucit. Când reveni cu picioarele pe podea, se simți nevoit să se apuce de balustradă pentru a-și recăpăta echilibrul. Privind peste umăr, îl văzu pe Nick stând lângă el.

- Nick, îl admonestă Envy. Nu face asta.

- De ce nu? întrebă Nick cu un zâmbet afectat. Este anotimpul sperieturilor. În plus, nu vezi în fiecare zi pe cineva care a fentat moartea. Trebuie să-l îmbrățișez și eu.

Chad își revenise suficient pentru a-și flutura genele la Nick.

- Dar, dragă domnule Wilder, spuse cu o voce dulceagă, nu știam că vă pasă.

Nick se opri și se întoarse lent către Chad, care zâmbea prostește.

- La naiba, spuse Nick, când își dădu seama că Chad glumea cu el. Dacă nu mai faci NICIODATĂ asta… vom fi bine.

- Salut, Trevor, spuse Alicia, venind în urma lui Nick. Nu îl mai văzuse pe Micah în ultimele câteva zile, din cauză că ea și Damon își luaseră în primire noua casă de la Love Bites. Michael și Syn ar fi trebuit să locuiască și ei acolo, dar nu se mutaseră până acum.

- Micah se poartă frumos la serviciu?

Trevor zâmbi atotcunoscător.

- Dacă nu iei în calcul bătăliile cu avioane de hârtie, folosirea geamului pe post de coș de gunoi pentru a-i lovi pe trecătorii nevinovați și faptul că am fost nevoiți să îl oprim să îi umple mașina lui Tasuki cu spray cu confetti colorat… mda, se descurcă bine.

Alicia zâmbi forțat.

- Mda, mi-a povestit despre noul lui coleg și al lui Titus și, din ce spune Micah, Tasuki pare destul de simpatic.

Damon mârâi din spatele ei, iar ea se întoarse cu promptitudine și îl plesni peste braț.

- Oprește-te chiar acum, îl avertiză Alicia, apoi se întoarse către Nick. Vorbind despre vampiri nebuni, am ceva pentru tine. Îl trase departe de ceilalți, ca să nu vadă și altcineva ce cadou avea pentru el.

Nick se încruntă când Alicia îi strecură ceva în mână.

- Ce-i asta? întrebă curios, privind la colierul încolăcit din palmă.

- Este un talisman pe care l-am făcut ca să nu devin sclava vreunui vampir, șopti Alicia, apoi îi zâmbi lui Devon răutăcios, peste umăr. Am schimbat lănțișorul de aur pe care îl purtam cu piele neagră, ca să îți stea bine. Să nu spui nimănui că îl ai. Dacă îl vei purta în ziua petrecerii, Michael nu te va putea păcăli să te costumezi ca o fată.

Nick își afișă un zâmbet pe față.

- Grozav! Și cine spune că voi aștepta până de Halloween ca să-l port? Își puse rapid colierul, simțindu-se mai în siguranță. Îl ignoră pe Damon, care începuse din nou să mârâie, și își băgă colierul în cămașă pentru a-l ascunde. Îți rămân dator pentru asta.

Damon o trase pe Alicia înapoi spre Envy, înainte ca Nick să se hotărască să o îmbrățișeze și pe ea. Nu credea că i-ar fi plăcut foarte mult dacă îl sugruma pe jaguar cu cadoul primit de la ea. Știa că Nick nu-și amintește, dar imaginea lui Nick deasupra Aliciei în sufrageria lui Michael încă îi era proaspătă în memorie.

Alicia se încruntă când mai multe becuri de deasupra se aprinseră orbitor, apoi se sparseră. Privi în sus, în spatele capului lui Damon, când Warren urlă de pe grinzi ceva, cum că ar fi fost un scurtcircuit pe la fire. Își ascunse zâmbetul de-abia vizibil și îl înconjură pe Damon cu brațele, în încercarea de a-i scăpa pe cei din club de o grămadă de muncă suplimentară.

- În ce te costumezi? Chad îl întrebă pe Nick, când se alăturară din nou grupului.

- Voi fi versiunea din secolul al XXI-lea a lui Billy the Kid, răspunse Nick cu o figură serioasă.

- În termeni simpli, rosti Alicia monoton, se costumează în el însuși.

Toată lumea râse pe înfundate când Nick dădu din umeri și se duse în spatele barului pentru a-i ajuta pe Quinn și Kat. Alicia icni brusc și se îndreptă în grabă spre partea din spate a clubului, urmată îndeaproape de Damon, cu un aspect de prădător.

- Despre ce crezi că este vorba? întrebă Chad cu o sprânceană ridicată.

- Tu ce crezi? zâmbi Devon cu superioritate.

Trevor îi aruncă o privire lui Envy și se încruntă dându-și seama că, dintr-o dată, ea părea un pic palidă.

- Ești bine, Envy? întrebă delicat.

Envy își ridică bărbia într-un zâmbet luminos și minți:

- Sigur, sunt foarte bine…

Trevor sări să o prindă de îndată ce ochii ei se închiseră.

- Envy, sări și Chad s-o prindă, rămânând nemișcat în timp ce Trevor o lăsă încet pe podea. Ce naiba s-a întâmplat?

Devon se mișcase în același timp cu Trevor, dar Trevor era mai aproape de Envy când aceasta căzuse. Se lăsă în genunchi lângă Chad și îi cuprinse bărbia lui Envy cu palmele.

- Envy, șopti Devon, mângâindu-i pielea cu degetul mare. Hai, iubito, deschide ochii.

- A dormit suficient? întrebă Chad acuzator.

Envy își strânse ochii închiși auzind sunetele care veneau înspre ea, apoi gemu, înainte să-i deschidă prin clipiri dese. Se încruntă când toți cei trei bărbați suspinară în același timp, ușurați.

- De ce mă priviți toți așa? întrebă Envy și privi în jur, confuză. Am căzut?

- Ai leșinat, explică Chad subit, răzbunându-se un pic pentru îngrijorarea cu care ea îl sufocase. Ești bine?

Envy îi apucă mâna și se ridică încet.

- Da, probabil că este din cauza agitației. M-am simțit atât de bine, încât cred că am uitat să mănânc sau ceva.

Trevor dădu din cap, auzind minciuna din vocea ei.

- Nu cred asta. Își scoase telefonul și formă rapid un număr. Telefonul sună de câteva ori, apoi răspunse o voce familiară și caldă.

- Alo, zâmbi Trevor, bună ziua, doamnă Tully, sunt Trevor.

- Trevor, dragă, ce faci? întrebă doamna Tully.

- Sunt bine, dar am nevoie de o favoare imensă. Îi privi pe Chad și Devon, care o ajutau pe Envy să se așeze pe unul dintre scaunele mai moi din jurul măsuțelor joase.

Doamna Tully zâmbi.

- Dacă pot, te ajut cu cea mai mare plăcere.

- Sunt la Moon Dance și Envy tocmai a leșinat. Acum pare bine, dar cred că ceva nu este în regulă. Aveți câteva minute să veniți aici și să o vedeți? întrebă Trevor.

- Sigur că da, răspunse doamna Tully. Dă-mi vreo 20 de minute, să-mi iau geanta și vin cu mașina.

Trevor zâmbi:

- Bine, ne vedem curând.

- Bună decizie, spuse Devon, șocând pe toată lumea.

*****

Jason stătea întins pe salteaua groasă, între somn și realitate, la câțiva metri de locul în care Tiara și Zachary făceau dragoste… din nou. Îi putea auzi chiar și în starea lui de semiconștiență… îi simțea extazul ei ca o mângâiere pe propria piele încinsă. Își cufundă ceafa în pernă când extazul se înteți… fără să știe că inelul de pe mâna lui începuse să strălucească.

Expresia lui Jason se întunecă și, brusc, se trezi stând la capătul patului Tiarei și al lui Zachary, privind ceea ce doar simțise cu câteva secunde în urmă. Aproape că răsuflă ușurat, dându-și seama că visa. Cum ei nu-l văzuseră stând acolo, Jason ocoli patul, pentru a-i putea vedea fața Tiarei. Ochii i se măriră la vederea ei, și încercă să-și întoarcă privirea, dar îi era imposibil.

Ochii îi căzură pe Zachary, privindu-i corpul mișcându-se deasupra Tiarei, și făcu un pas înapoi. Pentru o clipă, Zachary se transformase în el, apoi revenise… tachinându-l cu ceea ce el nu putea avea.

Jason simți brusc ceva în mână și privi în jos, la pumnalul încleștat între degetele lui. Mânerul se simțea rece pe pielea înfierbântată, iar tăișul părea că strălucește… tentându-l să îl folosească.

Vocea Tiarei răsună, strigând numele lui Zachary, iar Jason privi, detașat și îngrozit, în timp ce mâna i se ridică și înfipse cuțitul direct în șira spinării lui Zachary. Țipetele de plăcere ale Tiarei se transformară în urlete de teroare… era un sunet mângâietor pentru urechile lui Jason. Privi în jos, către pat, cum sângele curgea din rana din spatele lui Zachary, îmbibând salteaua.

Jason își recăpătă brusc controlul asupra corpului și se smulse din vis, cu o forță atât de mare, încât se ridică în fund în pat. Doar prin puterea voinței reuși să se abțină să nu țipe la o scenă atât de oribilă. Se simți din nou cuprins de extazul Tiarei și își înfipse degetele în păr, luptând cu lacrimile ce-i ardeau ochii. Incapabil să înțeleagă tumultul emoțional, se dădu jos din pat și ieși în grabă pe ușa din față, simțindu-se ca un trădător.

Pentru el, nu conta dacă fusese un vis sau nu… visele erau o extensie a ceea ce-și dorea inima, iar inima lui Jason o dorea pe Tiara.

*****

Nighthawk stătea lângă același copac îndepărtat pe care-l bântuia când și când, din prima noapte petrecută de Tiara la cabană. Știa că are pusă deoparte o cameră liberă, lângă camera Tiarei, dar, cu cât se apropia mai mult de ea când era singură cu Zachary, cu atât simțea mai multe emoții. Și nu orice fel de emoție… în principal, era vorba despre dorință, care îl lovea în valuri.

La început, fusese surprins că simte ceva și se bucurase de mângâierea pasageră. Dar, în loc ca dorința Tiarei să fie potolită… părea a fi singurul lucru pe care îl făcea cu Zachary când erau singuri. Aveau noroc dacă reușeau să doarmă o oră atunci când se întâlneau. Singura ocazie cu care Nighthawk nu îi simțise pornirea senzuală fusese atunci când vizitau cimitirele, pentru lecțiile ei cu Craven.

Nighthawk își alungă din cap țipetele pasionale ale Tiarei când îl observă pe Craven, care i se alăturase sub copac.

Sprânceana argintie a lui Craven se ridică, simțind cum legătura de sânge stabilită cu Tiara se intensifică, datorită sosirii lui. Toată săptămâna strânsese suflete, încercând să-și construiască armata și își declanșase de mai multe ori propria dorință, până la punctul de a simți același lucru ca Tiara… dar, fiind un demon pur, avusese opțiunea de a nu și-o satisface. Nevoia nu îl dădea de gol în fața sufletelor, așa cum se întâmpla cu Tiara. Asta era descendența slabă a mamei sale… nu a lui.

Nu era atât de simplu să se afle acum atât de aproape de pasiunea Tiarei, dar lui Craven nu-i plăceau lucrurile simple… îl plictiseau. Totuși, dorința de a atinge pe cineva începea să se strecoare lent în ființa lui. Nu conta dacă el deținea controlul, dorința apărea din când în când și știa că, în curând, va trebui s-o satisfacă, altfel nu-i putea transfera controlul Tiarei atunci când exersau.

Așteptă răbdător ieșirea la iveală a Călătorului Nocturn. Ultima dată când fusese cu Tiara, ea îi împărtășise grija că nu îl văzuse pe Nighthawk de câteva zile. Imediat după ce spusese asta, privise rapid în jurul ei și murmurase:

- Nu contează… a venit.

Craven își simți propria veselie când Nighthawk apăru, într-un final, lângă el. Era straniu să vadă o astfel de paloare pe pielea bronzată aurie a indianului, și îi dezvăluia adevărul din spatele refuzului lui Nighthawk de a se împreuna. Dacă ar fi fost în locul lui Nighthawk, era sigur că împerecherea constantă cu parteneri noi l-ar fi afectat și pe el, cel mai probabil.

- Când va fi pregătită, adu-o în cimitirul în care ne-am întâlnit prima dată, rosti Craven calm. P-aia mică… și asigură-te că nu este urmărită de prietenii ei.

Nighthawk tăcu în timp ce Craven dispăru, dar simți cum i se ridică de pe umeri o mică greutate. Poate că, deoarece Craven dorea să se întoarcă în locul în care se întâlniseră pentru prima dată, însemna că avea s-o învețe ceva nou pe Tiara. Era momentul să-i accelereze instructajul, dar Nigthhawk nu o putuse îndepărta de perechea ei suficient de mult pentru a face asta.

Gândul răpirii ei pentru lecții private îi intrase de mai multe ori în minte și Nighthawk era mulțumit că nu mai avea niciun motiv să se abțină. Se încruntă când ușa din față a cabanei se deschise încet și îl văzu pe Jason ieșind împleticindu-se în noaptea rece. Omul își ținea mâna pe frunte, acoperit fiind de sudoare.

Se întrebă dacă nu cumva Jason nu experimenta aceeași problemă din cauza emoțiilor Tiarei care veneau în valuri din inel. Nu l-ar fi surprins dacă s-ar fi întâmplat asta.

Jason trase adânc aer în piept, lăsând aerul rece al nopții să îi cuprindă fața. Auzise și simțise suficient în ultima săptămână, de când se mutase cu Tiara. Și, de parcă să asculți doi tineri proaspăt căsătoriți cum se pun pe treabă nu era suficient de rău, acum trebuia și să simtă ceea ce experimenta ea. Și mai trebuia să uite și că Zachary era cel care o făcea pe Tiara să se simtă astfel… era suficient pentru a-i da fiori reci pe șira spinării.

Faptul că ieșise din cabană îl ajuta, într-o oarecare măsură, dar numai urechile îi simțiseră efectul separării. Privi în jos spre inel, dorindu-și să-l poată scoată pentru câteva minute. Înainte trebuia să se concentreze pentru a-i simți emoțiile Tiarei… acum, părea că nu mai poate scăpa de ele. Ce înseamnă să fii între ciocan și nicovală…

Își privi mâna tremurându-i pentru o secundă, înainte să-și strecoare timid vârfurile degetelor în buzunar. Nu voia ca cineva să știe că are probleme cu inelul, de teamă că i-l vor lua și îl vor da afară din club.

Problema era că… în ultimele câteva zile, avea momente când simțea porniri febrile și întunecate care-i răsăreau în cap. Porniri care erau obscure și la polul opus personalității sale. Până acum, le controlase, dar, dacă asta avea să se schimbe, știa că trebuie să vorbească.

Firele de păr fine de pe brațe i se ridicară, iar Jason avu senzația că este urmărit. Își întoarse capul și privi cu ochii strânși către un copac imens aflat la depărtare. Pentru o secundă, se întrebă dacă apariția siluetei pe care tocmai o văzuse era o plăsmuire a imaginației sale, sau poate chiar o fantomă.

Un trosnet brusc din spate întrerupse șirul de gânduri al lui Jason. Se răsuci, gândind că Skitter supraviețuise cumva purificării din cimitir și îi urmărise până aici.

- Te-am prins, spuse Guy râzând. Ar fi trebuit să vezi ce față ai făcut. Mă mir că încă ai pantalonii uscați.

Jason îi aruncă lui Guy un zâmbet timid, dar nu mușcă momeala.

Guy se opri din râs, observând că Jason nu arată atât de bine.

- Vei fi bine la noapte? Ai fi crezut că un inel care te face invincibil te-ar apăra și de boală.

- Nu sunt bolnav… doar că n-am dormit prea bine, bombăni Jason, băgând mai adânc mâna cu inelul în buzunarul blugilor. Poate că era momentul să spună cuiva, iar Guy nu era o alegere atât de nefericită, doar practica magia. Eram nevoit să mă concentrez ca să știu ce simte Tiara… acum, că inelul funcționează din nou, primesc mai mult decât am sperat vreodată. Chestia ciudată este că… încep să simt că inelul este oarecum bântuit.

- Ce vrei să spui? întrebă Guy cu seriozitate.

Jason dădu din cap, incapabil să explice.

- Nimic, probabil că este diferența de fus orar… să treci de la om la supraom în aproape zero secunde este extrem de obositor.

- Mă întreb ce le ia atât de mult lui Zachary și Tiarei, spuse Guy, așezându-se pe trepte, în timp ce Jason se aplecă pe unul dintre stâlpii care înconjurau veranda din față.

- Da, și eu mă întreb, Jason ar fi vrut să-și dea ochii peste cap, dar, în gând, îi mulțumi lui Guy că a schimbat subiectul cu inelul. Dădu din cap, privind înspre copac. Cred că l-am văzut pe Nighthawk acum câteva minute… acolo, urmărind cabana.

Guy se încruntă în direcția indicată de Jason. Se întrebă oare ce punea la cale indianul. Carley îl surprinsese de câteva ori căutând o vrajă care să-l facă vizibil pe Nighthawk și îi spusese s-o lase baltă. Părea serioasă, așa că renunțase la idee. Era fericit că își mutaseră toate cărțile cu vrăji și pergamentele la cabană. Era o modalitate grozavă să-ți omori timpul și, în plus, acoperea… sunetul.

- Nu este foarte prietenos, nu? întrebă Jason.

Guy ridică din umeri.

- Nu trebuie să fie, îi este loial Tiarei.

Nighthawk trecu pe lângă ei, intrând în cabană. Călătoria lui pe drumul spiritelor îl conduse în dormitorul Tiarei… un loc în care fusese de mai multe ori, dar nu zăbovise foarte mult. Dintr-o dată, se trezi în cameră, privindu-i în liniște pe Tiara și Zachary cum terminau de îmbrăcat.

Zachary se duse în spatele Tiarei, trăgându-și pe el o pereche de pantaloni și luând-o de mijloc.

- Cea mai nasoală parte a zilei este atunci când te îmbraci, o tachină el, sărutându-i umărul gol.

Tiara chicoti și se întinse după fustă, înainte ca Zachary s-o convingă să nu meargă la muncă diseară.

- Diseară îl vom vedea pe Craven singur, îi spuse Nighthawk.

Tiara sări și își puse o mână pe inimă.

- Nu mă speria așa.

- Cum? întrebă Zachary confuz.

- Nu tu… Nighthawk, spuse Tiara cu un zâmbet slab, dar începu să-și tragă rapid fusta pe ea. Era suficient de rău că nici măcar nu începuse cu partea de sus.

- Cine, indianul ăla ireal, invizibil, care nu are aptitudini sociale sau personalitate și căruia îi place să intre în dormitoarele oamenilor, în timpul unor momente intime? exclamă Zachary, în timp ce temperatura în cameră crescu cu câteva grade.

Tiara își reprimă pornirea de a chicoti din nou și minți:

- Nu este așa și știi foarte bine.

- Nu știu, mârâi Zachary. Tot ce știu este că ne privește acum și ascultă fiecare cuvânt pe care-l am de spus despre el. Privitul ăsta invizibil de la un nivel de superioritate este mai mult decât puțin sinistru.

Brusc, Nighthawk își făcu apariția la nici un centimetru de Zachary, făcându-l pe bărbatul blond să sară înapoi, surprins. Tiara nu se deranjă să se mai ascundă de data asta și începu să râdă ușor, în timp ce-și încheia bluza.

- Ai cerut-o, gestionă Tiara situația, după ce se calmă puțin.

Zachary își înșfăcă jacheta și o trase peste umeri.

- Da, da… deci, unde mergem diseară, Tonto?

- Noi nu mergem nicăieri, rosti Nighthawk, cu o voce neutră. Tiara și cu mine ne întâlnim singuri cu Craven.

- De ce singuri? întrebă Tiara, trăgându-și pantofii în picioare.

- Vrea să te învețe ceva nou, răspunse Nighthawk, apucându-o pe Tiara de braț.

Tiara făcu ochii mari și dispăru, în urma ei rămânând doar ecoul unui icnit.

De îndată ce dispărură, Zachary ieși val-vârtej din dormitor, îndreptându-se spre ușa din față… trântind-o nu foarte calm în urma lui.

- Să mergem, tună Zachary, văzându-i pe Guy și Jason așteptând.

- Și Tiara? întrebă Guy, privind în spate, spre cabană.

- A plecat, răspunse Jason, urmându-l pe Zachary la mașină.

Zachary îl privi.

- Nenorocitul ăla de indian invizibil, pândar, exhibiționist a luat-o pentru nu știu ce pregătire specială cu Craven și nu mi-a spus unde merg. Așa că trebuie să-ți răsucești nenorocitul ăla de inel pe deget și să afli unde naiba este.

Jason îl privi pe Guy.

- Stau în spate, cu tine.